Aduc aici un prinos de recunoștință marelui poet național Mihai Eminescu, care și-a iubit credința strămoșească, țara sa frumoasă și națiunea sa măreață. Iată ce spunea marele român despre Biserica Neamului în lupta cu apostaziile străine de aceste tărâmuri, dar străine și de Dumnezeu, cuvinte care astăzi mi se par la fel de valabile, dovadă a faptului că nu am scăpat încă de jugurile multiple din jurul gâtului nostru și care se manifestă subtil în toate zonele existenței noastre: ”Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici; Străbunii nostri au fost persecutați de către regii catolici ai Ungariei(..); Frații noștri rămași în Ardeal au suferit veacuri întregi cele mai mari asupriri anume pentru că nu erau catolici; Atotputernicia statului cosmopolit de astăzi distruge în același grad Biserica și naționalitatea; Un alt proiect de lege voiește a introduce în Sinoade pe onor. Sihleanu, pe liberi cugetători și pe atei; tinda templului devine un teatru pentru advocați fără pricini și banul roșu al văduvei, o fisă pentru jucători de cărți.”
Citește mai mult