Precizări despre istoria noastră veche
În istoria învățată până în 1995, se folosea pentru srămoșii noștri denumirea generică de ,,Daci”. Astăzi...la fel! Nu numai că acest lucru este incorect dar este și periculos pentru că, așa cum veți vedea în continuare, acest lucru este istoricește manipulat în avantajul celor care nu vor să fie știută și învățată istoria noastră adevărată...
Dl. Doctor în istorie Mircea Dogaru este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie din Bucureşti în 1979. Este repartizat ca profesor la Liceul nr. 13 din Capitală însă, în acelaşi an, renunţă la învăţământ în favoarea cercetării. Astfel devine cercetător-ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Militară (1979-1999), specialitatea "Istorie militară antică, medievală şi arheologie". Este specialist în istoria UE la Institutul Francez (1997) şi în Politici de apărare NATO în Canada (1998). Mircea Dogaru a făcut parte până în 1989 din Consiliul Politic al Armatei.
Atât erudiția Dlui Dogaru dar și accesul la multe arhive istorice și militare din care a preluat multe informatii puțin știute de publicul larg dar chiar și de colegii de breaslă, fac comentariile dânsului destul de controversate. Multe nu ar trebui să fie căci sunt bazate pe surse irefutabile.
O să prezint mai jos câteva precizări despre istoria noastră veche. Mentionez mai înainte de a le citi, un fapt interesant, anume acela că vecinii noștri de la sud de Dunăre își zic urmașii Tracilor, desigur ai tracilor de la sud de Dunăre...! Haideți deci să înțelegem odată pentru totdeauna utilizarea termenilor de traci, daci, geți, români, traco-daco-geți, etc. Mulți istorici de calibru fac greșeli și sunt chiar confuzi în exprimare, în acest sens.
Iată cum ne explică istoricul Mircea Dogaru:
<< Pentru toată lumea de atunci [din perioada antică – n.m.], Geții erau totuna cu Dacii, cu Odrizii, cu Carpii, cu Costobocii, pentru că toți aceștia erau TRACI. Poporul se chema TRAC.
S-a vorbit despre Dromichete-Tracul, Roles-Tracul și Burebista-Regele Get a fost Regele Traciei stăpânind tot ținutul de la Nord si la Sud [de Dunare – n.m]. Patria strămoșilor noștri era între zona Nipru-Don și Balaton și zona Cracoviei de astăzi și până în Boeția și Focida [cuprinzând și Bulgaria de azi, ai căror locuitori își spun ”urmași ai tracilor” – n.m.]. Acesta a fost spațiul tracic, al poporului trac, care așa cum spunea Herodot, pe spații mici purtau diferite nume după locul în care trăiesc. De exemplu Tracii din Transilvania se numeau Apuli, cei din Moldova erau numiți Carpi, cei din Muntenia se numeau Geți, cei din Oltenia se numeau Buri-Suci, cei din Banat se numeau Daci. În același mod, noi, românii, [azi – n.m.] avem felurite denumiri locale.
În fața primejdiei Romane, mai întâi Mitridates al VI-lea Opator, a încercat să organizeze rezistența, cu tracii din jurul Mării Negre și mai apoi Burebista, și în sfârșit s-a ajuns unde s-a ajuns... că Romanii au cucerit acest spațiu [de la sud de Dunăre- n.m.] începând din secolul al treilea – sfârșitul secolului trei î.e.n. – și că s-a mers de la sud spre nord, ultimul mare episod fiind Decebal. Decebal nu este un început ci un sfârșit. În spațiile enunțate au fost 300 de ani de romanizare până la Decebal iar trupele care au fost aduse la nord au fost formate și din traci [din sudul Dunării - n.m]care vorbeau limba latină(deja romanizați).
Fac aceasta introducere ca să arăt că atunci când vrei să distrugi un popor, să distrugi un stat – ceea ce s-a și întâmplat timp de 30 de ani de pregătire a ”minunatelor revoluții spontane din EST” inclusiv în România – îl distrugi economic în primul rând, ca românul lovit cu șutul în stomac să iasă în stradă necontrolat...; îl distrugi biologic, degradare biologică datorită sărăciei cumplite, așa am fost pregatiți noi în perioada 1977-1989 ca să ieșim în stradă, de foame; îl distrugi sub aspectul erodării structurilor sociale, politice, spirituale și finalul, gongul final pe distrugere i-l dă pe distrgerea ființei naționale distrugând istoria. Asta s-a întâmplat până în 1989... Astăzi se distruge nu numai istoria care nu mai există în manuale ci și limba și literatura română și geografia, deci absolut toate domeniile, materiile identitare de studiu – să le spunem așa. Semn că nu se mai vrea distrugerea, sfârtecarea statului român ci distrugerea NAȚIUNII!. Asta o spun eu ca istoric.
Cu furie, în deceniul 9 s-a distrus latinitatea, creindu-se ideea simplistă: ce treabă avem noi cu jefuitorii Romani? Noi suntem Daci, numai Daci, adică nu mai avem Transilvania... Romanii erau niste jefuitori ca mercenarii englezi care atacă insulele Comore, imperialiști... când Romanii nu însemnau nimic din punct de vedere etnic. Roman însemna pur și simplu ”cetățean”, ”om liber” – atât! Juridic, era un statut juridic. Cine nu era liber, si după constitutia Antonioniană în 212, era sclav. Ca dovadă mormintele răspândite pe tot cuprinsul teritoriului nostru nord si sud Dunărean cu x-ulescu care este ”civis romanus” adică cetățean Roman - Natus Dacus. Etnia era Dacă iar cetățenia era romană, sunt 2 chestiuni diferite.
Numele de roman, capătă conotație sub forma ”rumân” – la nord de Sofia și Zaicer până la Cracovia, abia în clipa când masele afro-asiatice ne înconjoară, deci numele de ”roman” capătă conotația etnică prin noi înșine, ca popor român, născut în această parte a Europei.
Bun, [hai să vedem – n.m.] de ce trebuia distrus elementul roman... adică, acești 300 de ani de romanizare până la Decebal si ceilalți 300 de ani după Decebal; [și continuînd mai apoi pseudo-liberi – n.m.]până în secolul 7 când, între 602-680 se răspândesc slavii în insula Balcanică? [răspuns: - n.m.]... ca să vină slavii și să-i înlocuiască pe Romani și măcar părți din poporul Român să fie demonstrate că sunt la origine slave, de exemplu Moldovenii.
În aceste împrejurări de distrugere a conștiinței naționale prin istorie, când au apărut tot felul de nebuni, patrioți dar fără cultură – de exemplu în tratatul nostru de istorie militară, actualul ”corifeu” al ”holocaustului” comis de armata română care pe vremea aia era ”geniul” lui Ilie Ceaușescu acu’ e ”geniul” lui Elie Wiesel, mă refer la Mihail E. Ionescu, a băgat strategic chestia..., zice: „românii sunt... n-au nici o legătură cu latinii, e vorba de Dacii care au preluat de la Romani numai limba...n-a fost vorba despre nici un fel de contopire biologică” și astfel de aberații de genul ăsta. Mulțumind, istoriografia sovietică a scos imediat o carte în care citau trăsnăile din tratatul nostru și pe Ilie Ceaușescu, au răspândit-o imediat în occident – ”Istoria Modernă a Europei și a Celor Două Americi” – pregătind lumea pentru ”minunata revoluție”..., [susținând că – n.m.] „pe teritoriul României există 3 popoare, înrudite oarecum dar evident distincte. Poporul Vlah, fiind vorba de ăia veniți din sud în Transilvania nu se știe când, Poporul Român care sunt Dacii din Banat care au preluat de la Romani limba latină și în sfârșit Poporul Moldovenesc, care din Geți (care știți - Tirageți, Geți... nici o treabă cu Dacii care erau numai în vest) și slavi – s-a format Poporul Moldovenesc.
Deci, necunoașterea istoriei, modul oribil în care s-au băgat activiști de partid și patrioți (securiști sau militari de tipu’ ălalalt) fără nici un pic de cultură dar toți când ajung generali sunt profesori universitari doctori cu 7 grade și mai scriu și cărți, a dat pe mâna istoriografiei sovietice această posiblitate de atac și... de atunci ne batem cu nebunii!
Conform acestei idioțenii de exemplu, din tratatul de istorie militară pe care Ilie Ceaușescu doar l-a semnat – e vorba de primul volum – nici măcar nu s-au mai retras Romanii... de la nord de Dunăre din Daciae, penrtu că Dacia lui Decebal era una, avea 40.000 de kilometri patrați. Romanii au extins numele inventând 3 Dacii la nord de Dunăre și două la sud. S-au retras românii, conform acelei teorii, Aurelian era Traco-Dac adică era Trac de la sud de Dunăre după tată și după mamă era chiar de la Sarmisegetuza... care a învățat limba latină deci era român. S-a retras românul Aurelian și românii din nordul Dunării...
În realitate este vorba despre o mutare a frontierei în cadrul aceluiași spațiu etnogenetic Românesc, n-are nici o legătură una cu alta – situatia etnică cu retragerea comandaturilor de la nord de Dunăre, unde?, în valea Dunării. Cum să se retragă populația când le găsești urmele, când găsești nume și de-astea ne vom ocupa, când îți apar inclusiv episcopi, în toată perioada zisă barbară, când e clar că știau scrisul că scriau poezie, că scriau frumos, că scriau superb, conservau o latină care nu se mai vorbea în Bizanț. Deci arheologic nici nu se discută și din punct de vedere al inscripțiilor. Se repliază autoritățile civile dar unde se repliază – la sud de Dunăre? – nu!, Dunărea rămâne Romană pe ambele maluri. Sudul și vestul Banatului rămân în componența imperiului până în secolul 7. Câmpia Munteană până la Brazda lui Novac rămâne în continuare în componența imperiului. Sudul Moldovei, sud-estul Moldovei, tot teritoriul până la Nipru rămâne în componența imperiului, Dobrogea nemaivorbind de teritoriul trac dintre Dunăre și Munții Pindului. Cu alte cuvinte, să zicem șapte zecimi din teritoriul etnogenetic românesc rămân sub autoritatea imperiului, secole în continuare.
Momentul crucial este veacul 6, moment când un român vitalian îi aduce pe slavi în ajutor ca să-i termine, să-i extermine pe bizantini și să refacă Imperiul Roman prin Români, este momentul în care slavii pătrund însoțiți de anți care sunt sarmați nu slavi și ulterior de avari și este deci un moment crucial pentru noi, momentul în care absolut toți dușmanii noștri, adică toți cronicarii Bizantini vorbesc despre romani ca despre cei de la nord de Dunăre, ca despre Poporul Nou! Este un popor nou și-l definesc ”acel popor cu căciuli și boi mulți, mulți care ară pământul și care toți se supun unui singur Episcop și care au o capitală care se cheamă Tomis, acel popor care a încercat să reîntemeieze Imperiul. Absolut toate izvoarele vorbesc de aparitia acestui Popor Nou căruia îi spun așa cum își spunea el însuși: RUMÂN. Poporul se chema Rumân dialectal, așa apare în cronicile Germane: Rumânia este țara care se întinde de la Tisa până la Nipru. ”Rumânoi” apare și la Constantin Porfiroghenetul sub diferite forme și o să vedem, o să aducem în episoadele următoare dovezile, termenul este ROMÂN. Este dialectul vorbit de noi de la Sofia și Zaicer până la Cracovia, așa zisul dialect DACO-ROMÂN. De fapt este dialectul RUMÂN vorbit de poporul care-și spunea RUMÂN, pentru că forma prin care ”roman” ajunge ”român” este roman-rumon-rumân și avem n personaje cu numele de Rumon, inclusiv regi în această perioadă.
Faptul că n-am învățat la școală, că nu s-a permis, nu înseamnă că nu există. Există documentele, există inscripțiile, există o întreagă istorie la care n-am avut acces – pentru că nu ni s-a dat voie ca să nu ne supărăm vecinii! – și la care nu mai avem acces nici astăzi. Astăzi nu mai avem acces nici măcar la istoria care se învăța pe vremea comuniștilor. Astăzi nu mai avem acces la nimic! Astăzi avem o singură misiune: să ne deznaționalizăm rapid si să devenim civilizația Coca-Cola...! Nu numai noi, Românii, toți, toată Europa, adică o civilizație ”o singură națiune de consumatori”. Atât! Buni doar să consume și să nu pună întrebări. Să afle că ce-au consumat după 3 ani e cancerigen dar între timp apare alt produs și ăla trebuie consumat, după alți 3 ani ...ș.a.m.d.
Deci, deschidem astăzi o discuție despre povestea ”romanizării” și despre personajele de care am fost văduviți, care există: conți, regi, care nu sunt Creștini la început și poartă nume Traco-Romane, apoi se creștinează și primesc numele Biblice, dar care există și care fac istorie în această parte a Europei până hăt departe în Germania și există pentru că sunt n referiri în cronici Germane și Bizantine și Slave si Ungurești. Important este să le aduni pe toate, să le pui cap la cap și să-ți pui întrebarea: Când toate astea se știu, când de douazeci de ani se publică, de ce mai mergem cu legenda că avem un hiatus de 1000 de ani, că totul e negru? ... Pentru că e mai simplu ☹ >>
