Religia

Religia este parte integrantă a existenței noastre. De la început însă trebuie să fac însă o precizare: Credința nu trebuie să fie confundată cu Biserica sau Religia. În accepțiunea mea, Credința înseamnă acea parte din noi care ne face să percepem apartenența noastră la Univers, nu în mod fizic ci în mod esențialmente spiritual.

În acest sens omul este și trebuie să fie religios. Conceptul HOMO RELIGIOSUS trebuie deci înțeles la scara evoluției conștiinței umane ca momentul în care am realizat existența planului spiritual și că suntem una cu Universul în acest plan spiritual. A apărut astfel imediat ideea de ”credință” și ”sentiment religios”. În acel moment Omul s-a desprins din regnul animal și a ,,dobândit” scânteia divină - conștiința de sine,  iluminarea - deci capacitatea de înțelegere dincolo de limitele simțurilor sale pur fiziologice. În fapt omul a trecut la un nivel superior al conștienței lui, legată de lumea care ne înconjoară, a extins limitele înțelegerii universului lui înconjurător.

Ulterior, sentimentul religios - credința,  a început să fie confundată și pusă chiar sub semnul egal cu ceea ce astăzi este definit sau înțeles ca ,,Religie”, ba mai mult - au apărut instituțiile reprezentative iar religia a început să fie confundată cu ,,Biserica”. Acestea sunt numai niște concepte care au fost transformate în decursul timpului în instrumente de control al societății umane. Fenomenul este întreținut azi de diverse interese ale societății ,,moderne”. Au apărut o multitudine de biserici cu ,,religii diferite” care în esență vehiculează aceleași principii ale credinței ancestrale care există în structura noastră profundă. Diferitele Biserici sunt apanajul diferitelor Religii care, așa cum am spus anterior, tratează aceleași principii profunde ale credinței, ale spiritului.

Ecumenismul ar trebui să fie în sine un curs natural în contextul arătat mai sus dar din păcate istoria ne arată că lucrurile au decurs de fapt în sens opus.  Acest concept este utilizat acum fundamental diferit față de scopul natural al existenței noastre: nu se urmărește decât să se unifice controlul material absolut asupra oamenilor, în speță controlul economic ce va să transforme omul modern în sclavul modern perfect. Planul spiritual al existenței se doreste a fi chiar eliminat prin această acțiune asa zis ”ecumenică” ce este subordonată politicului. Acest lucru se poate observa prin atitudinea împotriva religiilor și curentul de bagatelizare a acestora dar și a evidențierii și impunerii unor noi ”valori” ale societății moderne chiar la nivel global. Este parte din procesul de globalizare și digitalizare a societății umane, transformarea indivizilor în cifre, cifre economice. Este cumva o situație în care o mână de oameni, autoconsiderați ,,elită”, vor să impună un sistem artificial care este destul departe de legile firii naturale sau divine și al cărui scop este maximizarea controlului și puterii asupra celei mai importante resurse din lume: resursa umană. Aceasta acțiune se doreşte a fi dusă până la punctul de a avea nu numai control fizic absolut dar și control mental şi spiritual absolut, un fel de zombificare a individului, ștergerea elementelor care l-au ajutat să evadeze din regnul animal: credința și scânteia divină ce formează universul nostru individual și ne face unici în Univers.