Legătura știință-religie.Teoria unificată, limite ale cunoașterii și înțelegerii.
„Viața înseamnă a transforma constant în lumină și în flacără tot ceea ce suntem și tot ce întâlnim” - Friedrich Nietzsche
În evoluția gândirii umane și a înțelegerii universului, s-a pornit de la ideea că pământul este centrul universului și că este ,,buricul creației”, unicul și cel mai cel… Astfel de cunoștințe au stat alături sau chiar la baza diferitelor religii ca dogme și adevăruri universale. Cei ce se abăteau de la calea acestor dogme erau alungați din societate sau chiar eliminați fizic. Cunoașterea a evoluat firesc, iar dogmele au fost zdruncinate deseori, ele însele având o evoluție ce a fost strâns legată de disiparea către cei mulți a cunoașterii acumulate în timp. Astfel accesul la cunoaștere a îmbrăcat de-a lungul timpului multe forme, inițial existând puține surse, în general greu accesibile, care erau păstrate cu multă grijă, făcând apanajul puterii. La începuturi puterea se manifesta pregnant religios, aceasta dictând regulile sociale și ,,politice’’ dar încetul cu încetul puterea religioasă a devenit o unealtă în mâna politicului.
Când s-a putut demonstra că Pământul nu este ,,centrul universului”, a fost greu să se accepte că nu este așa, în special datorită dogmelor existente dar și a intereselor clasei conducătoare. Credibilitatea și universalitatea dogmelor începeau să fie puse sub semnul întrebării. Nici chiar reprezentanții bisericilor sau a clasei politice conducătoare, a celor cu ,,sânge albastru”, nu puteau găsi explicații și răspunsuri ,,corespunzătoare” pentru revelațiile ce se petreceau în cunoaștere. A fost nevoie de inchiziție pentru ca o bună perioada de timp, avântul cunoașterii să fie încetinit. Dar nu s-a putut opri!
Pas cu pas, știința a devenit o metodă de înțelegere a universului iar mintea umană a început să fie mai conștientă de neștiință sau de întunericul în care se afla… A fost o mare ruptură în societatea umană, deoarece rolurile au început oarecum să nu mai fie clare…conducătorii care impuneau legi s-au văzut descoperiți în fața unui val de neoprit al gnosticismului. De aceea o perioadă de timp a existat o confruntare deschisă între religie și știință, ambele folosind argumente extreme și opuse. Bineînțeles că adevărul se află la jumătate, ca întotdeauna, iar în ultima perioadă de timp religia a început să dea semne de prietenie cu știința, dar și invers… Acesta este de fapt un semn că știința este departe, departe de a fi găsit adevărul absolut dar și că religia este departe de a reprezenta ceea ce ar fi trebuit să rămână (instrumentul necesar pentru evoluția spirituală a Omului). În aceste circumstanțe, clasa conducătoare a fost obligată să-și ascundă neștiința sau mai bine zis adevărata față și adevăratele scopuri ale orînduirii pe care clasa conducătoare o întreținea. Astfel grupuri/elite ale vremii, folosindu-și puterea pe care o aveau (și încă o au), au căutat mijloace să și-o mențină sau chiar să o întărească, pentru a-și păstra privilegiile, prin însușirea unei părți nemeritate a produsului social. Și au găsit un mijloc ușor de control, diferit de religie, folosită până în acel moment. Noul mijloc de control era mai puternic, mult mai precis și viza toată populația, indiferent de religie – cel economic. Cu cât elitele puteau să-și însușească mai mult din produsul comun, cu-atât aveau mijloacele materiale să controleze și mai ușor societatea.
Ce trebuia controlat?
Primul aspect care trebuia controlat era accesul la cunoaștere și acest lucru a fost relativ simplu prin însăși finanțarea și asigurarea proprietății și drepturilor depline asupra modalităților de acces la cunoaștere. Cum s-a făcut aceasta? Prin instaurarea unor legi alambicate dar frumos îmbrăcate, care reglementau false valori despre proprietate, cunoaștere, drepturi universale.
Al doilea aspect ce trebuia controlat era sistemul social și acest lucru s-a dovedit de asemenea relativ simplu utilizând sistemele de îndoctrinare cunoscute – religia prin Biserică şi învățământul prin Şcoli - ambele făcând posibilă manipularea prin îndoctrinare.
Al treilea aspect important a fost controlul economic prin controlul banilor. Banii, deveniți o valoare controlată a muncii, au devenit instrumentul principal al sclavizării moderne. Am fost născuți şi hărăziți să trăim săraci, indiferent de plusvaloarea creată de fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, indiferent cât muncim şi producem, vom avea un minim necesar supraviețuirii. De aceea a fost şi este încă posibil furtul muncii noastre şi trecerea in proprietatea a 1% din populația globului a 95% din valoarea produsului brut al umanității. Evident, sunt ceva diferențe între țările bogate şi cele sărace dar esența este aceeaşi.
Biserica a rămas un pilon important pentru viața socială dar a trebuit să sufere modificări esențiale în sensul ,, adaptării ‘’ dogmelor la posibilitățile deschise de cunoaștere prin știință. Astfel bisericile (ce reprezintă
diferitele religii) au în fapt un sistem de valori comun, de bază, dar multe, multe diferențe născute din adaptările frecvente și repetate la nevoile imediate ale celor ce au fost la conducere dar şi a gradului de culturalizare şi înțelegere ale membrilor comunităților respective. Se observă că dogmele vechi au rămas valabile mai mult timp în cadrul grupurilor dogmatice cu accente fanatice în schimb ce, în cazul grupurilor mai puţin fanatice, cu mintea deschisă descoperirilor ştiințifice, dogmele au fost modificate, adaptate cunoaşterii actuale.
Utilizând norme și dogme vechi dar adăugând și cunoștințe noi, în concordanță cu descoperirile momentului, s-a perfecționat continuu sistemul de control și manipulare. A rezultat așadar, sistemul hibrid actual de control, manipulare, spălare de creiere, opresiune, care este foarte aproape de nivelul controlului total, el fiind completat mai nou de metodele moderne de control al minții şi al sănătății prin intoxicare lentă cu radiații şi chimicale.
Când anumite ,,adevăruri” pe care acest sistem hibrid a fost construit s-au dovedit a fi false, eronate sau incomplete, au apărut probleme de credibilitate. Dar acestea au fost uitate repede, folosindu-se metoda de degenerare transgenerativă și de spălare a creierelor prin manipulare educațională. Au existat multe experimente sociale dintre care unele încă mai există, de formare a societății perfect controlabile, din dorința de a fi extinsă la scară globală. Unele experimente s-au dovedit chiar periculoase pentru elita globalistă, de aceea au căzut imediat şi au fost complet ,,dezasamblate". Dar despre acestea vom aprofunda în capitolele următoare, România fiind unul dintre aceste cazuri ,,speciale".
Adevărul trebuie să înceapă a fi construit pornind de la istoria universului și mai apoi relevând istoria ,,adevărată” a societății umane și în particular, pentru cititorii acestei cărți, cu istoria noastră a poporului român, încă de la apariția vieții și a omului pe pământ.
Cred că noi, oamenii, parcurgem actualmente o perioadă a istoriei caracterizată de întrebări profunde dar și de o trezire a conștiinței globale. Adevărul, conform legii universului, pe care eu am să o denumesc în continuare ,,legea adevărului holografic”, există în tot ceea ce ne înconjoară și implicit în noi înșine. Iată o subtilă legătură cu preceptele religiilor care spun că ,,trebuie să te cunoști pe tine însuți mai întâi pentru ca mai apoi să poți înțelege lumea" sau alt exemplu: ,,adevărul sălăsluiește în noi înșine”.
Avem multe exemple evidente în jurul nostru pentru a înțelege legea adevărului sau a existenței/realității holografice. Să luam câteva dintre ele:
- modelul spațiilor unidimensionale, bidimensionale, tridimensionale, n-dimensionale care se conțin unele pe altele și care la rândul lor se ordonează în baza unor legități, forțe sau energii care nu țin direct de lumea lor materială. În fapt dimensiunea unidimensională conține în ea toate celelalte dimensiuni în măsuri bine definite iar celelalte dimensiuni la fel, într-o relație tip hologramă(de exemplu în oricât de multe părți ai sparge o dimensiune, întotdeauna vei găsi întregul ascuns în bucățile componente).
Fig.3 Cele trei ”tipuri” de geometrii.
Sus: Geometria lui Riemann, este geometria pe suprafața unei sfere. Suma unghiurilor unui triunghi este mai mare de 180 de grade. La mijloc: Geometria Bolyai-Lobacevski, este geometria suprafeței unei șei. Suma unghiurilor unui triunghi este mai mica de 180 de grade. Jos: Geometria euclidiană este geometria unui plan. Suma unghiurilor unui triunghi este egala cu 180 grade.
- structurile biologice sau nebiologice pornesc de la o complexitate mică spre o complexitate mare a organizării în structuri similare(geometric) – sistemul atomului, sistem solar, sistem galactic…3 forme absolut similare ce se conțin unele pe altele
- lumea vegetală care pornește de la aceeași structură de bază( rădăcină, tulpină, frunze, flori) dar care se dezvolta diferit în conformitate cu o strictă și perfecta adaptare la condițiile specifice din mediul înconjurător și în conformitate cu un anumit scop existent în afara lumii lor materiale dar conectat cu aceasta.
- lumea animală care pornește de la aceeași structură de bază( cap, trunchi, membre) dar care se dezvoltă diferit în conformitate cu o strictă și perfectă adaptare la condițiile specifice din mediul înconjurător și în conformitate cu un anumit scop, existent în afara lumii lor materiale dar conectat cu aceasta.
- organizarea socială – Aici avem o multitudine de exemple pornind de la modul de organizare al societăților furnicilor, delfinilor, balenelor albinelor, etc. toate societăți perfecte. Veți fi poate înclinați să spuneți că organizarea socială va culmina cu tipul celei umane dar aici vă voi contrazice scurt și brutal, spunându-vă că societatea umană nu este deloc ce ar trebui să fie și deci nu este comparabilă cu cele exemplificate anterior. Ea nu este cu nimic superioară deși nouă ni s-ar părea logic să fie dar în opinia mea nu este deloc așa. Veți putea probabil fi de acord cu mine la sfârșitul acestei cărți.
Deci iată cum, revenind la noțiunea de ,,legea adevărului holografic” avem multe exemple ale prezenței ei oriunde ne întoarcem privirea în jurul nostru, observând deci organizarea, ordinea, predictibilitatea, stabilitatea, entropia minimă, convergența, adevărul, legitatea.
Ca în cazul dualismului bine-rău, materie-antimaterie, această lege nu poate exista independent, fără un dual care să i se opună…aceasta este dezorganizarea, dezordinea, aleatorul, instabilitatea, entropia maxima, divergenta, minciuna, haosul.
Dacă ne uităm din nou în jurul nostru le putem găsi pretutindeni împreună cu opusele lor care le însoțesc ca niște umbre pentru a confirma dualismul universului.
Este un miracol că putem avea la îndemână aceste concepte și reguli și că suntem ajunși la capacitatea intelectuală de a studia și găsi adevăruri în cadrul nostru existențial de percepție. Este un miracol că avem capacitatea să le putem înțelege și extinde la nivelul întregului univers (ca legități) și să o putem face foarte precis cu ajutorul unui instrument și mai miraculos care este matematica. Suntem din ce în ce mai aproape de a putea decreta că universul este matematică pură: ,,Totul în Univers, inclusiv oamenii, sunt parte dintr-o structură matematică. Toată materia este formata din particule, care au diverse proprietăți, dar aceste prorpietăți sunt pur matematice. Și spațiul în sine are proprietăți, cum ar fi dimensiunile, dar în final este tot o structura matematică” potrivit Live Science.
Potrivit lui Max Tegmark, cosmolog și profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts în cartea sa publicată în 2014 și intitulată: "Universul nostru matematic: Cercetarea mea asupra ultimei naturi a realității":
„Dacă acceptăm ideea că atât spațiul în sine și toate lucrurile din spațiu nu au proprietăți, cu excepția celor matematice, atunci ideea este că totul e matematică. […] În cazul în care ideea mea este gresita, fizica este ultima de condamnat. Dar, dacă Universul este cu adevărat matematică, nu există nimic, în principiu, de neînțeles”
Ideea sa urmează observația că natura este plină de modele, așa cum dealtfel am căutat să arăt mai sus. Unul din cele mai relevante exemple ar fi șirul lui Fibonacci: Înflorirea unui anghinar urmează întocmai acest șir ca și când Dumnezeu a folosit matematici avansate pentru a defini totul în Univers...
„Există o simplitate și o frumusețe elegantă în natură care relevă modele și forme matematice, pe care mințile noastre au fost în măsură să le figureze”, a explicat Tegmark. El a subliniat faptul că matematica a prezis existenta planetei Neptun, undele radio și particula denumită „bosonul Higgs” sau „particula lui Dumnezeu”.
De partea cealaltă este dezorganizarea, dezordinea, aleatoriul, instabilitatea, entropia maximă, divergența, minciuna care sunt și ele parte a creației, ca opus la structura ,,matematică’’ plină de simplitate și frumusețe. Dar în acest caz și opusele trebuie că sunt exprimate la rândul lor tot prin matematica universală, divină.
Dar logica ne spune că trebuie să existe și pentru matematica aceasta o haină, o matrice de altă natură, Ajungem din nou la cadre existențiale care nu ne sunt încă accesibile. Și pentru a accede la ele, este nevoie de evoluție spirituală care este din ce în ce mai greu de obținut deoarece din păcate Biserica și-a pierdut rolul ei initial, de îndrumător și susținător spiritual. Însă omul a visat întotdeauna să poată să înțeleagă Universul căutând să definească o teorie unitară care să-l ducă la Dumnezeu.
În fizică, teoria câmpului unificat se concentrează pe descrierea unitară a tuturor fenomenelor fizice cunoscute pe baza unui singur câmp primar (care este echivalentul lui Dumnezeu în religie). Din punct de vedere istoric, există teorii clasice (multe dintre acestea au fost dezvoltate de Albert Einstein) și cuantice (ca de exemplu „teoria corzilor”).
În prezent nu există nicio teorie a câmpului unificat care să fie larg acceptată mai ales că teoria lui Einstein conform căreia viteza luminii nu poate fi depășită a început să se clatine, așa cum arată Berne University din Elveția:
”Un total de 15.000 de raze de neutrino – particule minuscule ce sunt peste tot în cosmos – au fost trase de-a lungul a trei ani de la CERN către Gran Sasso la 730 km distanță, unde au fost captate de detectoare uriașe. Lumina ar fi acoperit distanța în 2,4 miimi de secundă, însă neutrino le-a luat cu 60 de nanosecunde – sau 60 de milionimi de secundă – mai puțin decât le-ar fi luat razelor de lumină.
“Este o diferență infimă”, spune Erediato, care lucrează la Berne University din Elveția, ”însă în mod conceptual este incredibil de importantă. Descoperirea este atât de uimitoare încât, pentru moment, cu toții ar trebui să fie extrem de prudenți”.
Erediato a refuzat să speculeze ce ar putea să însemne dacă și alți fizicieni, care vor fi informați în mod oficial în cadrul unei întâlniri la CERN, vor descoperi că măsurătorile făcute în cadrul OPERA sunt corecte.
“Pur și simplu nu vreau să mă gândesc la implicații”, a declarat acesta. ”Suntem oameni de știință și lucrăm cu ceea ce cunoaștem”.
O mare parte din literatura Sci-Fi se bazează pe ideea că, dacă se poate depăși barera vitezei luminii, atunci călătoria în timp ar putea să fie teoretic posibilă. Existența neutrino, o particulă sub-atomică elementară cu o masă infimă, creată în cadrul procesului de degradare radioactivă sau în reacțiile nucleare precum cele din interiorul Soarelui, care au fost confirmate încă din 1934, însă ele încă bulversează cercetătorii.
Acestea pot trece prin majoritatea materiei fără să fie detectate și fără să fie afectate, chiar și pe distanțe foarte mari. Milioane trec prin corpul uman, spun oamenii de știință.
Gran Sasso este laboratorul italian construit în subteran, la aproximativ 120 km sud de Roma, cel mai mare de acest tip din lume pentru fizica particulelor și cercetare cosmică. În jur de 750 de oameni de știință din 22 de țări diferite lucrează aici, atrași de posibilitatea efectuării unor experimente unice în trei hale masive, protejate de razele cosmice de 1.400 de metri de rocă de deasupra lor.
Ce s-a întâmplat la CERN?
Oamenii de știință spun că au cronometrat neutrino – particule mai mici decât atomii – călătorind cu o viteză de 300.006 kilometri pe secundă, puțin mai rapid decât viteza luminii.
Ce înseamnă asta?
Teoria specială a relativității a lui Einstein spune că nimic nu poate călători cu viteze mai mari decât viteza luminii în vid, pentru că fotonii – particulele luminoase – nu au masă. Dovadă că neutrino, particule subatomice, care au o masă infimă, pot călători mai rapid de atât ar fi neconcordantă cu teoria lui Einstein.
Care sunt efectele și urmările?
Teoria lui Einstein este critică pentru Modelul Standard al Fizicii ce ajută la explicarea a tot ceea ce cunoaștem în legătură cu funcționarea Universului, de la găuri negre la Big Bang. Dacă se demonstrează că este incompletă sau greșită, atunci în mod virtual fizica modernă și legile fundamentale ale naturii vor trebui regândite.
Au fost verificate rezultatele?
Descoperirea a fost un șoc atât de puternic pentru cercetătorii de la CERN încât aceștia au petrecut mai multe luni de zile verificând toate datele înainte de a face anunțul. În plus, ei au rugat echipe americane și japoneze să confirme rezultatele înainte de a declara descoperirea.
Înseamnă că E nu mai este egal cu MC la pătrat?
Teoria relativității specializate a fost folosită pentru a da naștere teoriei prin care energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii la pătrat. Este prematur să dăm la o parte cea mai faimoasă ecuație din toate timpurile, însă ultima noastră descoperire sugerează că una dintre ipotezele de bază pe care se bazează – acela că nimic nu poate accelera mai rapid decât lumina – poate să nu fie în totalitate adevărată.”
Sursa: http://www.physics-astronomy.org/2018/04/breaking-researchers-at-cern-break.html?m=1
Având în vedere activitatea stiințifică la nivelul la care se desfășoară actualmente și posibilitățile aproape nelimitate de acces la datele cercetărilor, este lesne de înțeles de ce omenirea trece printr-o perioadă de încetinire sau regres al evoluției spirituale prin captarea atenției de către știința pură dar numai la nivel material, perceptibil. Va fi nevoie ca Biserica și Știința să găsească o cale comună și convergentă către calea evoluției spirituale a umanității şi evoluția ştiinței la nivel spiritual, neperceptibil cu simțurile noastre grosiere şi finite. Bineînțeles dacă mai marii care conduc societatea umană astăzi o doresc. Şi se pare că nu deoarece ei sunt prinşi şi blocați în sfera dorințelor şi plăcerilor din sfera materială.
