Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane:
"Ceea ce se întâmplă nu este deloc o dovadă de luciditate a lumii, nici o mărturie a luptei contra discriminării și nici o probă de vigilență pusă în serviciul valorilor universale. Ceea ce se întâmplă este pur și simplu o dovadă de manipulare crasă, produsă pe fondul lipsei de educație și de cultură a populației.
Toți cei care fac școală serioasă și care acumulează destule cunoștințe de cultură generală – nu neapărat istorică – știu că fiecare epocă istorică are propriile valori și propriile prejudecăți. De multe ori, ceea ce fusese perfect moral și legal în trecut, devenise imoral și ilegal în epocile mai noi.
Prin urmare, chiar dacă ceva este imoral și ilegal în epoca noastră, nu înseamnă că a fost la fel și în trecut. Lumea medievală s-a axat pe ierarhie, supunere, privilegiu, credință, onoare cavalerească și nu pe libertate, egalitate, democrație, frăție, liberalism etc. Dacă ajungem să îi judecăm pe oamenii medievali după valorile care s-au afirmat în lume după moartea lor, comitem nu numai o mare eroare istorică, dar și o eroare logică.
Cum să-l condamnăm pe cineva că nu a făcut ceea ce nu știa, ceea ce nu exista pe vremea lui? Este la fel cum l-am aresta, judeca și condamna pe cineva pentru o faptă din anul 2000, pe baza unei legi apărute în 2020.
Faptele acestea din ultima vreme amintesc de Nero, de Inchiziție, de Lenin, de Stalin, de Hitler, de Mao Zedong și de toți dictatorii care au distrus lumi, care au interzis universuri reale ca să construiască lumi și universuri false.
Nu ne putem război de fiecare dată cu istoria ca să construim o lume dreaptă. Supărarea pe istorie este ridicolă. Cele mai multe dintre relele societății contemporane zac în însăși societatea contemporană. Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, primită în familie și în școală, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia.
Câți dintre aceia care au interzis un film, care au condamnat o carte, care au dat jos o statuie știu să vorbească în chip armonios despre acel film, despre acea carte, despre acea statuie? „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”, avertiza demult Immanuel Kant. Câți dintre noi pot cântări știrile care ne asaltează clipă de clipă prin toate mijloacele de informare în masă? Foarte puțini dintre noi au în minte informațiile necesare ca să poată face asta. Majoritatea nici nu se străduiesc să aibă astfel de baze de date. Iar memoria calculatorului sau a telefonului degeaba le are, dacă nici măcar nu ne străduim să căutăm.
Pe această lipsă de discernământ mizează și „formatorii de opinie” manipulatori contemporani. Sunt forțe care vor să ne transforme în demolatori, fără să ne creeze premise de a fi și arhitecți/ constructori. De planurile de construcție se ocupă alții. Pe vremuri, eram învățați că cine stăpânește informația stăpânește lumea. Azi știm că nu este așa, din moment ce manipularea informației devine mai puternică decât informația însăși."
________________________________________________
În plină emisiune tv, vorbind despre o premieră teatrală, o venerabilă vedetă artistică a Franței deceniilor trecute, Michel Sardou, a izbucnit: “Urăsc epoca asta, secolul ăsta. În anii ’80, viața era mai suplă, mai destinsă. Puteai să fumezi, să faci amor, să conduci cu viteză. Azi nu mai ai nicio libertate”.
Și într-adevăr, ce simplă era, de pildă, călătoria cu avionul, te urcai la fel de lesne ca în tramvai. Odată, între Viena și Geneva, am luat o cursa aeriană de dimineață cu niște ouă fierte în geanta de mâna și, la controlul pentru îmbarcare, vameșii s-au îngrozit când au băgat mâna în bagaj: erau niște bile rotunde și fierbinți (tocmai începuseră atentatele teroriste). Ouăle fierte încă nu se răciseră…
Azi, remarca “Înainte era mai bine” a devenit laimotiv banal. Iar cei care încearcă să se explice de ce, sunt etichetati reacționari, retrograzi, decliniști. Dar “nostalgia a devenit păcatul cel mai răspândit în Franța”, scrie Elisabeth Levy în publicația “Le Causeur”. Era parcă mai bine fără paritate, corectitudine politică, trotinetă, imagini atroce pe pachetele de țigări, interdicții și restricții etc. etc. Iar nostalgia nu-i încearcă doar pe maturi și pe seniori, ci și tineretul, constată sociologii. De ce? Elisabeth Levy: “ Traversăm o criză identitară. Nu știm ce ne-ar putea aduce împreună. De aici, sentimentul că nu mai putem stăpâni destinul nostru colectiv. (…) Și, mai grav încă, nu mai iubim libertatea. Vrem să ni se menajeze susceptibilitatea, să se interzică prin lege ideile care nu ne plac. Observăm o imputinare de necrezut a ceea ce putem spune. Iar prin aceasta, și a gândi”.
___________________________________________________
Modernitatea, spunea filozoful german Peter Sloterdijk, este epoca în care trecutul este abandonat și doar prezentul și viitorul prezintă interes. Iar diagnosticul său este necruțător: “Modernitatea a făcut din noi niște dezmosteniti”. Emigrarea, mai spune filozoful german, nu se produce numai în spațiu, ci si in timp.